Parfumul

"Miroase frumos. Întotdeauna miroase frumos, mai ales unul dintre parfumurile lui mă înnebunește. Când vine pe la noi, mă salută, mereu politicos, se apleacă și mă sărută pe obraz. Uneori fac în așa fel încât sărutul să-i alunece din greșeală mai jos, pe gât, dar mă străduiesc să nu-și dea seama c-am făcut-o intenționat. Și-i simt buzele ca un curent electric care-mi străbate tot corpul, până la vârful degetelor. Nu mă uit niciodată în ochii lui, de teamă să nu-și dea seama că am privirea încețoșată de plăcere. Mă fac mică mică pe scaun și-mi strecor picioarele sub birou, cu ochii concentrați pe tastatură și monitor. Și câteva minute mă prefac tare ocupată, nimic nu mă poate scoate din munca mea. Doamne, numai de nu și-ar da seama ce simt. 

Dar suntem amici, doar amici. Niciodată n-a făcut vreun gest, n-a spus vreo vorbă care să însemne altceva. Nici măcar glume mai deocheate nu-mi spune. Atâta mi-a zis, când m-a văzut o dată cu ochii în lacrimi: Dacă ai nevoie de ceva, să-mi spui! Te ajut eu! Și așa a fost, m-a ajutat când l-am rugat, nicio clipă n-a ezitat. 

Da, suntem amici, foarte buni amici. De când oare ne cunoaștem? Șase-șapte ani să fie? Nu mai țin minte. Nu, nu poate fi altceva între noi. E clar că nici nu-i trece așa ceva prin cap, altfel mi-ar fi dat cumva de înțeles, m-ar fi scos la o cafea, mi-ar fi zis ceva... 

Pe când eu... Mă uitam la el într-o zi, cum stătea așa rezemat de tocul ușii, și râdea, spunea o glumă, n-auzeam, nu-nțelegeam ce zice, un singur gând îmi blocase mintea: bărbatul ăsta știe. Știe ce-mi trebuie, ce-am nevoie, ce-mi place... Mă simt tare bine când suntem împreună, parcă ne cunoaștem de-o viață.

Și dacă? Bărbatul ăsta... E oare posibil să fie el?  Nu... nu se poate... suntem doar amici, buni amici... Unde-o fi, ce-o face acum? Simt nevoia să vorbesc cu el, parcă mi-e dor, nu știu ce se întâmplă cu mine... Oare s-o supăra dacă-l sun?"

"Miroase frumos. Îmi place cum miroase când o sărut pe obraz. Nu e numai mirosul de parfum, de deodorant, cu ce s-o da ea, mai miroase a ceva, nu știu a ce. Poate a lapte? Uneori când intru la ea în birou mă reped s-o pup pe obraz și fac în așa fel încât buzele să-mi alunece mai jos, pe gât. Ah, ce-aș mai coborî și mai jos, dacă m-ar lăsa. Mult mai jos... O simt cum tremură, dar nu știu dacă-i place sau dimpotrivă. O văd că se-nroșește, se face mică mică pe scaun și parcă se-apropie și mai tare de monitorul ăla. Nici nu se uită la mine, nu mă bagă o vreme în seamă, e tare ocupată acolo, cu munca ei. 

Ei, poate chiar nu-i place de mine. Și oricum, e un perete de sticlă între noi, din atâtea motive. Plus că o văd atât de serioasă, de concentrată pe ce face. Cred că nu e genul meu, clar nu e. N-ar putea ea să... Nu, nici vorbă de-așa ceva. Mi-e teamă că e prea  încuiată ca să ne potrivim. Și oricum, suntem buni amici, atât.

Dar e ceva la ea care-mi place, mă atrage, parcă simt că există o căldură sub aparența asta de gheață. Aș încerca s-o invit undeva, dar numai gândul că m-ar respinge mi-e insuportabil. Mai bine tac și las lucrurile așa cum sunt, decât să spun ceva aiurea și să-mi arunce o privire ironică. Am văzut-o cum face când o supără cineva. 

Oricum, suntem amici, doar amici. De când o cunosc eu pe femeia asta? Să fie șase-șapte ani? Mi-aduc aminte că ne-am întâlnim o dată din întâmplare pe stradă, acum câțiva ani, și-am schimbat două vorbe. Mamă, ce i-aș mai fi zis eu atunci, dar nu, nu se putea...

Și totuși, când o sărut pe gât, parcă-i freamătă ceva sub piele, tare-aș vrea s-o văd ce-ar face dacă... Simt eu că ascunde mai multe femeia asta...Dar nu se poate, nu poate fi așa cum îmi doresc, cum îmi place mie, cum am nevoie, cum caut de-o viață.  E-adevărat, ne-nțelegem tare bine noi doi, vorbim vrute și nevrute. Am văzut-o și supărată, cu ochii în lacrimi, avea necazuri, m-a rugat și-am ajutat-o imediat, fără să ezit. 

Dar simt că mai e ceva care ne leagă, care ne atrage unul spre celălalt. Să fie ea? E posibil să fie chiar femeia asta? Ce-o face acum, unde-o fi? Ce ciudat, parcă mi-e dor să-i aud vocea. Dac-aș suna-o acum, oare s-ar supăra?"