Întrebare

În toiul nopții:

- Iubitule, mai sunt femeia vieții tale?
- Hâm...

Atât. Se întoarce pe partea cealaltă și adoarme la loc...
Dumnezeule, ce răspuns mi-a dat. Auzi, hâm. Nu hm sau îhâm, ci de-a dreptul hâm. Nici măcar un "sigur, draga mea" sau un simplu da. Ce să însemne hâm? Nimic, nu mai înseamnă nimic. Și pentru că nu poate să-mi spună direct nu, răspunde așa, ca să nu mă supăr. Ce mă fac? Oare începe să nu mă mai iubească? Nu, e clar, nu mă mai iubește deja. Nu mai simte nimic pentru mine, altfel i-ar fi păsat cât de cât să nu mă rănească, să nu mă dezamăgească. Sunt pierdută. Ce-o să mă fac fără el? E clar că mai avem nițel și ne despărțim, iar eu viața fără el nu pot să mi-o imaginez. Sigur, pot supraviețui, dar o să fie groaznic, o să sufăr ca un câine, sunt distrusă. Plâng juma de noapte cu nasul în pernă, să nu m-audă. Se răsucește spre mine și mă ia în brațe, dormind. Ei, se preface, văd bine. Viața mea nu mai are niciun rost...

Dimineața:

- Iubitule, astă-noapte te-am întrebat dacă mai sunt femeia vieții tale.

- Da? Nu mi-aduc aminte...

- Și mi-ai răspuns hâm. Ce-a vrut să-nsemne hâm? Mai sunt sau nu mai sunt? Vreau să știu!

Se uită la mine neîncrezător și când vede că vorbesc serios începe să râdă în hohote.

- De ce râzi? Ce găsești de râs în asta?

- Hai, că ești o figură. Râd pentru că hâm înseamnă: nu se știe? Ce rost avea să-ți dau alt răspuns?