luni, 3 octombrie 2016

Greșeala fatală

 Ne luăm împreună micul dejun pe terasă. E o dimineață superbă de toamnă, poate ultima zi caldă de anul ăsta. Stau cu fața în plin soare și savurez aroma ierbii proaspăt cosite de pe dealul din spatele casei. Îl văd cum se-nvârte vesel pe lângă mine, plin de energie și voie bună, ca în fiecare dimineață.

- După ce-ți termini cafeaua, te aranjezi puțin și plecăm, îmi zice dintr-o dată.

Mă uit atentă la el și văd că e senin și sincer, nu-și dă încă seama ce mi-a zis. N-a simțit pericolul care-l paște. Îl privesc pe sub gene și-i zâmbesc dulce, așteptând câteva secunde înainte să-i răspund: 

- De ce să m-aranjez puțin, iubitule? Ți se pare cumva că n-arăt cum trebuie?

Se uită oarecum surprins la mine și-l simt că începe să se agite. 

- Ba da, draga mea, arăți foarte bine. Dar am observat că te-ai mai aranjat nițel și după ce ne-am trezit. Dacă te mai aranjezi acum puțin, o s-arăți perfect.

Tonul îi e deja puțin îngrijorat. A început să realizeze că se adâncește pe un drum care nu-i e deloc prielnic, dar nu știe cum să scape din capcană. Eu continui să-l privesc în ochi, zâmbind. Îl întreb pe un ton mieros:

- Vrei să spui că atunci când m-am trezit arătam mai prost și era nevoie să m-aranjez?
 -Nu, iubita mea, nici vorbă, dar uneori te scoli cam ciufulită și e nevoie să te piepteni, asta-i tot. Acuma arăți foarte bine, dacă te și machiezi puțin putem pleca.

Nu mai are scăpare, a făcut greșeala fatală pe care o pândeam: mi-a spus că am nevoie să mă machiez ca să ies din casă (ceea ce este, evident, adevărat, dar puțin contează). Zâmbetul îmi dispare brusc de pe buze și-i pun întrebarea finală, care cade ca o ghilotină în aerul dintre noi, devenit dintr-o dată rece:

- Vrei să spui că n-arăt bine dacă nu mă machiez?

Sunt nevoită să ridic nițel tonul la ultimul cuvânt, să fiu sigură că-l aude.  O zbughise deja pe ușă, strigând la mine, fără să se întoarcă:

-Te aștept în mașină, iubita mea!

Mă îndrept râzând spre baie, să mă pieptăn și să mă machiez, așa cum fac întotdeauna înainte de a pleca, spre a nu speria de moarte publicul privitor de pe stradă. După cum știți, orice-ai face, mai ales după o anumită vârstă (respectiv optsprezece ani), orice femeie arată groaznic când se trezește din somn și e nevoie de multe eforturi și chimicale pentru ca situația să fie cât de cât remediată. Bărbații, în schimb, au, când se dau jos din pat, chiar și după o noapte albă, un ten perfect, ochi limpezi și părul gata aranjat. Îi urăsc pe toți dimineața. Chiar de-l iubesc, pe unul dintre ei tot trebuia să mă răzbun o dată și-o dată. 
Mă gândesc ce să-i cer ca să-l iert pentru greșeala fatală de azi? Un sărut ar fi oare de ajuns?