La-nceput,
când m-am născut, eram un amalgam de culori și fațete. Roșu de iubire, verde de
speranță, albastru de senin, galben de soare, portocaliu de pasiune, alb de
înțelepciune. Ca un cub Rubik.
Am
crescut și-am început să merg prin lume așa amestecată, atingându-mă din când
în când cu peticele de culoare ale altcuiva. Și poate roșul de iubire ni se
potrivea undeva, într-un colț, dar dacă toate celelalte culori rămâneau
disonante, plecam mai departe, căutându-mi perechea.
Rareori s-a-ntâmplat ca o fațetă întreagă a cubului să-mi fie identică cu a altcuiva, amândoi
pasionali în portocaliul nostru sau plini de speranța verde a viitorului. Uneori
am întâlnit oameni care-mi albeau sufletul cu-nțelepciune sau îmi dăruiau
din veselia soarelui lor cel galben. Dar când timpul trecea, celelalte culori ni
se-amestecau iar și ne răneau ochii, nepotrivindu-se. Așa că ne despărțeam, și
căutam mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu