duminică, 1 februarie 2015

"Tu-i mama mă-sii, da!" (1)

De curând am citit un articol care mi-a mers la inimă, îl găsești aici , în care autorul, Mark Manson, susține pe scurt că, pentru găsi perechea ideală, trebuie să fii de la început entuziasmat de persoana respectiva și să simți că Fuck, yes! - vrei să fii cu el/ea. Dacă nu simți așa sau, la fel de rău, entuziasmul nu e reciproc, mai bine renunți și-ti cauți jumătatea în altă parte.

Citindu-i articolul, mi-am dat seama că ăsta e singurul lucru valabil pe care l-am învățat în toată viața mea. Este unul dintre puținele sfaturi pe care m-ș aventura să le dau copiilor mei pentru viitor. Și este ceva ce am descoperit singură, ca un soi de revelație, abia acum câteva luni: dacă nu simți "Tu-i mama mă-sii, da!", renunță!

Căci asta este cea mai mare greșeală pe care majoritatea oamenilor o face atunci când își alege partenerul de viață: nu se bazează numai pe această senzație profundă, intimă și totală, ca ăla/aia e persoana cu care se ÎMBINĂ cel mai bine, cu care se potrivește, se completează la calități, dar, mai ales, la defecte.  Se lasă păcăliți de tot felul de criterii, de genul: arată bine, are bani/relații/pile, am pierdut prea mult timp aături de ea/el, unde-mi mai găsesc eu pe altul/alta?, o să mă invidieze prietenii pentru el/ea, părinții mei îl/o plac, părinții mei îi plac pe părinții lui/ei, e singura persoană care m-a iubit până acum sau chiar și (of) o s-avem un copil împreunaă, nu mai e nimic de făcut...

Dar sunt chiar așa de rele criteriile astea? Ți se par cunoscute? Cumva le-ai folosit și tu sau prietenii sau părinții tăi când și-au găsit perechea? Nu, nu sunt rele deloc și pot da chiar naștere unor cupluri reușite și durabile, cu o singură condiție: să nu te minți vreodată că ar fi același lucru ca atunci când ai fi simțit "Tu-i mama mă-sii, da!" Să nu-ți imaginezi că lipsa, nepotrivirea, micul defect, mica nemulțumire pe care le simți acum, că enervarea, iritarea și, mai ales, nevoile neîmplinite de la început vor dispărea cu timpul. Vai, asta e cea mai mare greșeală pe care ai putea-o face vreodată. Sau dacă tu esti mulțumit, dar partenerul nu, și ți-o reproșează constant, să nu crezi că-l vei putea satisface mai târziu. Căci toate astea nu se reglează cu timpul, dimpotrivă, se adâncesc, pentru că oamenii niciodată, dar absolut niciodată nu se schimbă în ceea ce au ei profund, în structura lor sufletească. Și la un moment dat nepotrivirile astea o să-ți explodeze în față și o sa-ți distrugă viața. Și s-ar putea să fie prea târziu s-o iei de la capăt, încorsetat fiind de case, bani, angarale, copii, neamuri, obligații și tot ceea ce ți se pare că formează viața, cu excepția propriei fericiri.

Ce-i de făcut? Americanul Manson, tânăr, frumos și bogat, își sfătuiește cititorii, probabil tineri, frumoși și bogați ca și el,  să renunțe la posibilul partener și să caute mai departe până-și găsesc jumătatea. Câteodată e tare greu să procedezi așa, că viața nu-i ca-n Cenușăreasa, să alergi cu pantoful de colo-colo, în căutarea piciorului de mărime potrivită. Poate au trecut anii, te simți singur, îți doresti o familie, vrei să simți că ai pentru cine trăi și nu mai vrei să aștepți pe cineva care poate nu va veni niciodată. Dar dacă faci compromisul de a nu fii sigur că o/îl vrei din toată inima pe celălalt, fără nicio reținere, măcar fii conștient de asta și nu încerca o viață să-l transformi în ceea ce ai fi dorit să fie. Că respectivul/respectiva nu sunt ei vinovați că nu se potrivesc cu ceea ce ți-ar fi trebuit ție, ci tu ești vinovat, pentru ca n-ai simțit "Tu-i mama mă-sii, da!", dar n-ai ținut seama de asta.

 Va urma...aici





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu