miercuri, 2 august 2017

La cofetărie


În Mangalia, pe strada principală, am descoperit o cofetărie cochetă, amenajată într-o casă veche, frumos și cu grijă renovată. Vânzătoarea, o fată durdulie de vreo douăzeci de ani, mă întâmpină cu zâmbetul pe buze și pare amabilitatea întruchipată. Mă uit în vitrina plină de prăjituri clasice de cofetărie, de la choux a la creme la eclere și savarine, și observ una cu un nume mai neobișnuit, dar care îmi atrage atenția: Prăjitură egipteană. Îi zâmbesc domnișoarei de la tejghea și-o întreb: 
 - Cum e prăjitura asta egipteană? E bună, nu-i așa?
- Nu, îmi răspunde scurt, cu o mină serioasă.
- Cum nu? Chiar nu e bună?, insist eu nedumerită.
- Nu, azi nu e bună. Mâine o să fie bună.
- Aha! Dar choux-urile astea sunt bune, nu? Le iau pentru copii…
- Alea cu cremă de vanilie nu sunt bune, îmi răspunde ea ușor încruntată. Alea cu cacao, da.
- Încep să mă prind în jocul ei și continui:
- Dar rulada cu iaurt? E bună?
- Eu zic că nu e bună, mai bună e amandina, dar faceți cum vreți.
- Sigur, sigur, dumneavoastră știți mai bine! Văd că aveți și cornulețe cu rahat! Vai, ce mult îmi plac! Ce părere aveți, să-mi iau cornulețe cu rahat?
- Nu!
- Nu? Aoleu, păi îmi plac tare mult!
- Vă cred, dar luați cornulețe cu nucă. Mâine puteți să luați și cu rahat.
În final, am ascultat, firește, de sfaturile ei și într-adevăr, prăjiturile au fost toate bune și extrem de proaspete. Termitele de-acasă le-au terminat în zece secunde și erau gata să mă trimită să mai cumpăr un rând… Poate la anu’, cine știe…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu