luni, 30 mai 2016

Cresc

Simt cum cresc, zi de zi mă fac mai mare, mai puternică. Brațele mi se lungesc, picioarele îmi cresc și ele, nesfârșite. Doar să-ntind mâna și ajung să culeg tot ce-mi trebuie din viață. Mă lățesc, mă-nmulțesc, mă-ntăresc, mă înalț, mă fac mare.

Simt pe dinăuntru o forță  care dospește încet încet, pornind din centru, din inimă, răspândindu-se apoi prin vene ca o sevă miraculoasă.

Simt că mai am puțin și o să pot să ies singură în lume cu fruntea sus. Fără să am nevoie de nimeni, de sine stătătoare, eu însămi.

Poți să-mi stai alături, să fim egali. Pot să te urmez, când o să am nevoie de îndrumare. Oricând îți va fi greu, poți rămâne în spatele meu, să-ți deschid eu drumul. O să am putere să avem mereu grijă unul de altul. Promit.

Simt că sunt zile sau poate chiar ore până când voi avea curajul, într-o bună dimineață, să deschid ușa și să fac primul pas în necunoscut, în viitor, fără teamă că nu mă voi regăsi în singurătatea mea. Văd cum mi se așterne în față un drum învăluit în ceață, dar indiferent ce ascunde, voi reuși să-l înfrunt fără frică...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu