Divorțata

" Am divorțat. S-a terminat, nu mai e nimic de făcut, nimic de reparat. Îmi pare rău, nu de el, nu de noi, că nu mai exista demult un noi, poate că într-un fel nici n-a existat vreodată. Îmi pare rău de timpul pierdut, de orele, zilele, anii mulți  în care am răbdat să nu simt nimic, să fiu goală pe dinăuntru, să pierd totul și să trăiesc doar pentru speranța deșartă într-un viitor în care să ne fie mai bine și să avem o familie fericită, de fapt totul doar ca să nu fiu iar singură. Și uite că, într-un fel, tot singură am ajuns să fiu. Sau poate că așa trebuia, dac-aș anula totul, dac-aș regreta totul, ar însemna că regret și copiii... Iar ei sunt, există, trăiesc, nu pot să-i anulez, ei sunt realizarea mea cea mai mare, deci toți anii ăștia, toate lacrimile mele au avut un rost.

Sau poate că toate m-au adus aici, acum, când sunt iar vie, mai vie decât în toată viața mea, eu însămi, așa cum trebuia eu să fiu de la bun început, acasă la mine în sufletul meu, acasă la mine lângă el, fără îndoieli, fără întrebări, doar fericire totală... Îmi pare bine..."

"Na, c-a divortat și fii-mea. Ei, trebuia demult s-o facă, eu i-am zis de la bun început, mie nu mi-a plăcut niciodata nenorocitul ăla. Un ratat, un neterminat, și-a bătut joc și de ea, și de noi, și de copii. Dar ea e de vină, întotdeauna e de vină, ea l-a ales, ea plătește. Nu trebuia să se mărite cu el, mereu a făcut alegeri proaste în viață. De la bun început a greșit. Nu m-a ascultat niciodată, încăpățânată, a crezut că știe ea mai bine. Totul, totul e din vina ei. Și-au rămas și copiii ăia de izbeliște, fără tată. Măcar copiii sunt reușiți, atâta a făcut și ea ca lumea în viață. În rest, pe toate le-a ratat, nici meseria nu și-a făcut-o, nici căsnicia nu i-a mers. Acuma se plânge că-i e greu! Ei, ce-i așa greu: da, ea face toate treburile de bărbat din casă și soacră-sa le face pe-alea de femeie! Ca-ntr-o familie obișnuită, nu?

 Că uite, și fata aia, săraca, o știi, a divorțat și ea. Ce nenorocit, i-au luat femeile mințile și-a părăsit-o! A lăsat-o singură cu un copil, îi dă numai câteva sute de euro pe lună pensie alimentară. Da e cu totul alta situația, ce greu trebuie să-i fie, sărăcuța, ce mult trebuie să sufere, doar ea a fost și fericită, nu ca fii-mea! Fii-mea măcar a fost mereu nefericită, e obișnuită așa! Numai că acum îmi dau seama că fata asta de care-ți ziceam, deși le-a făcut pe toate în viață ca la carte, până la urmă tot în aceeași situație a ajuns și ea... Ce chestie, nu m-aș fi gândit..."

" Divorțată. Ei, are ea niște lipsuri, niște defecte, de-a lăsat-o ăla singură cu doi copii. N-o fi plecat degeaba. Că nu cred că l-a dat ea afară. Că nu e bine sa divorțezi, îți scade nivelul financiar, nu mai ai niciun statut,  plus că cine te mai duce, cine te mai aduce, cine ți le cară și repară pe toate, plus în concediu, de sărbători.... Nu m-aș descurca singură, mi-ar fi greu. Și copiii, copiii sigur ar suferi, că n-ar  mai avea o familie adevărată. Ei, ne mai certăm noi, ne mai bălăcărim, da ne străduim să n-o facem în fața lor. Sigur nu-și dau seama care-i de fapt situația. Plus că ce-ar zice lumea... Nu, nu e bine deloc. Mai bine rabzi și păstrezi aparențele, că uite, bărbată-miu, mai bea, mai țipă, mai calcă strâmb, treaba lui ce-o fi făcând, da măcar aduce bani acasă.

Doar că mi-e din ce în ce mai greu să-l mai suport lângă mine, nici respirația nu i-o mai suport, mă enervează la culme. Plus că trebuie să-i dau socoteala ce fac, unde mă duc, cu cine vorbesc, pe ce cheltui banii. De atins, nici vorbă să-l mai las să mă atingă, mi-e silă numai când mă gândesc. Bine că s-a mai potolit în ultima vreme, ce vrei, vârsta, cred că nu-i mai funcționează. Dă-l încolo de impotent, ăsta e, cu ăsta defilez, cine naiba s-ar mai uita acuma la mine, cine mă mai ia...

Mă gândesc uneori, dac-aș avea curaj, când or crește copiii mari, să fiu iar liberă, să-mi văd de viața mea, să fac ce vreau, ce-mi place, să mai fiu o dată fericită, ca ea... Lasă..."

" E divorțată, așa am auzit. N-arată rău pentru vârsta ei. Văd ca n-a venit singură, da dacă nu-i măritată, înseamnă că-i disponibilă, nu?  Râde, dansează, ține la glume deocheate...Dacă stau bine să mă gândesc, pe nevastă-mea n-am mai văzut-o așa plină de viață de douăzeci de ani. Și pare să se simtă bine cu ăsta cu care-a venit, se sărută cu el, se țin în brațe, zici că-s îndragostiti, cred că mai fac și altele, se vede focul din ei... N-aș fi zis, la vârsta asta... Ah, ce-aș mai vrea să se uite așa o femeie la mine, să-mi vină s-o iau și s-o iubesc în toate felurile... Să mă simt iar tânăr. Nu m-am mai simțit așa de când am fost cu... Oare câți ani să fi trecut de-atunci? Cinci? Mă întreb, dacă-i cer numărul de telefon, mi-l dă? La urma urmei, încercarea moarte n-are și oricum, e divorțată..."

"Auzi, e divorțată de curând. Cică-i pare rău că n-a divorțat mai demult. Periculoase divorțatele astea, nu-mi plac. Se aranjează, se machiază, țin regim să slăbească, se îmbracă tinerește, să agațe bărbați, niște curve toate, că doar de aia au divorțat, să strice casele altora... Penibil, la vârsta ei, ia uite-o ce mai râde, ce mai dansează, în loc să stea acasă să-și vadă de copii... Și dobitocul ăla de bărbată-miu, numai la ea s-a uitat toată seara, mie nu mi-a dat nicio atenție. Lasă că nici eu nu muream să stau cu el, mă plictisește de moarte. Sper să nu-i vină vreo idee când ne întoarcem, taman acum, după atâta timp, numai de el n-aveam chef... Mai bine stăteam acasă și mă uitam la serial. Ce-o mai fi făcut Bahar? Măcar dacă puteam să beau ceva, da sunt cu mașina.... "

" E divorțată și crește singură doi copii. Singură le face pe toate, exact ca un bărbat, exact ca mine, da nici la gospodărie nu mi-e rușine cu ea. Am văzut că se pricepe, știe să găteasca, face curat, vrea să fie frumos în casă, nu-i place să risipească banii. Lasă că și eu mă pricep, i-am mai dat și eu sfaturi, am mai învățat-o. Toată ziua o văd că aleargă, să căștige bani, la cumpărături, la școală, la serviciu, toate și le rezolvă singură. Mă uit la femeile din jurul ei, nici una nu se compară cu ea. La degetul mic nu-i ajung, toate. Mai e și deșteaptă, cât a învățat, câte știe, și la serviciu se descurcă de minune. Și de iubit iubește exact cum îmi place mie, cum mi-am dorit. Sunt mândru de ea, îmi crește inima când o văd. E divorțată, iubita mea..."