Ne luăm împreună micul dejun pe terasă. E o dimineață superbă de toamnă, poate ultima zi caldă de anul ăsta. Stau cu fața în plin soare și savurez aroma ierbii proaspăt cosite de pe dealul din spatele casei. Îl văd cum se-nvârte vesel pe lângă mine, plin de energie și voie bună, ca în fiecare dimineață.
- După ce-ți termini cafeaua, te aranjezi puțin și plecăm, îmi zice dintr-o dată.
Mă uit atentă la el și văd că e senin și sincer, nu-și dă încă seama ce mi-a zis. N-a simțit pericolul care-l paște. Îl privesc pe sub gene și-i zâmbesc dulce, așteptând câteva secunde înainte să-i răspund:
- De ce să m-aranjez puțin, iubitule? Ți se pare cumva că n-arăt cum trebuie?
Se uită oarecum surprins la mine și-l simt că începe să se agite.
- Ba da, draga mea, arăți foarte bine. Dar am observat că te-ai mai aranjat nițel și după ce ne-am trezit. Dacă te mai aranjezi acum puțin, o s-arăți perfect.
Tonul îi e deja puțin îngrijorat. A început să realizeze că se adâncește pe un drum care nu-i e deloc prielnic, dar nu știe cum să scape din capcană. Eu continui să-l privesc în ochi, zâmbind. Îl întreb pe un ton mieros:
- Vrei să spui că atunci când m-am trezit arătam mai prost și era nevoie să m-aranjez?
-Nu, iubita mea, nici vorbă, dar uneori te scoli cam ciufulită și e nevoie să te piepteni, asta-i tot. Acuma arăți foarte bine, dacă te și machiezi puțin putem pleca.
Nu mai are scăpare, a făcut greșeala fatală pe care o pândeam: mi-a spus că am nevoie să mă machiez ca să ies din casă (ceea ce este, evident, adevărat, dar puțin contează). Zâmbetul îmi dispare brusc de pe buze și-i pun întrebarea finală, care cade ca o ghilotină în aerul dintre noi, devenit dintr-o dată rece:
- Vrei să spui că n-arăt bine dacă nu mă machiez?
Sunt nevoită să ridic nițel tonul la ultimul cuvânt, să fiu sigură că-l aude. O zbughise deja pe ușă, strigând la mine, fără să se întoarcă:
-Te aștept în mașină, iubita mea!
Mă îndrept râzând spre baie, să mă pieptăn și să mă machiez, așa cum fac întotdeauna înainte de a pleca, spre a nu speria de moarte publicul privitor de pe stradă. După cum știți, orice-ai face, mai ales după o anumită vârstă (respectiv optsprezece ani), orice femeie arată groaznic când se trezește din somn și e nevoie de multe eforturi și chimicale pentru ca situația să fie cât de cât remediată. Bărbații, în schimb, au, când se dau jos din pat, chiar și după o noapte albă, un ten perfect, ochi limpezi și părul gata aranjat. Îi urăsc pe toți dimineața. Chiar de-l iubesc, pe unul dintre ei tot trebuia să mă răzbun o dată și-o dată.
Mă gândesc ce să-i cer ca să-l iert pentru greșeala fatală de azi? Un sărut ar fi oare de ajuns?
Cu sinceritatea cu care te-am obișnuit, din inerția iubirii pe care am hotărât să ți-o strig necondiționat de câte ori apari, am reacționat (respectuos alminteria) cu HA-HA ...
RăspundețiȘtergereFoarte cinematografic, ți-ai rezolvat epica dramoletă existențială la final cu un sărut, ca un masaj plin de promisiuni dar fără finalizare, ca o lalea infipta-n branza, ca un supozitor in gaura cheii... Mic, minuscul subiectul atacat e deja mult spus...cu lejeritate intră la capitolul FALSE PROBLEME, la nimicnicia lumii care ne înconjoră... ha, ha! Empatizez subiectiv (că nu știu nici eu de ce mi-ești dragă) și în locul tău îi dădeam bietului bărbat cu masa plină de resturile mic-dejunatului vostru câmpenesc , cu soarele călduț și cu tot mirosul de iarbă al dimineții tale in cap... Cel puțin de la majorat, tu și toate celelalte pizde vă luptați cu lumina dimineții, a zilei, a evidenței să arătați altfel decât sunteți, practic să înșelați întruna, să cosmetizați realitatea inventând un sistem canonic unde genele sunt artificial mai lungi, buzele mai roșii și obrazul mai pal și fără pată, că de catifelarea pielii.... Un ritual păgân in care mai nou s-a trecut și la pizdificarea bărbatului, că trebuie să fie și domnul îngrijit, să nu zgârie, irite, miroase... Până și prezervativele trebuie să aibe miros fructar, că prezervativele cu gust de pulă nu vă mai plac... Este un joc al aparențelor (omul chel e mișel, cel frumos e mereu mânios) . Hai cu drag, ținându-ne de mâna și zâmbind să vedem împreună de ce:
Florile sunt toate viu colorate pentru a fi văzute din zbor, remarcate, diferențiate de celelalte flori, altfel ar rămâne nepolenizate și mor... Sunt plante care chiar dacă nu au flori, își colorează ultimile frunze doar pentru a atrage... și mai e și mirosul florilor!!! Un eden, o simfonie de culori și parfumuri doar doar cenușiul buburuz de barbat cu picioarele păroase (are și părul rolul lui) murdare de polen să vină și să le calce un pic in picioare, adânc, cât mai adânc, chiar la stamină, lângă pețiol...
Floarea mea gingașe, un singur amendament....din punctul de vedere al buburuzului (deși era așa bine, și moale, și cald, și umed în empatia ta, cu nasul in pețiol...) pentru un bărbat, și e un cântec despre mine însumi între firele tale de iarbă (ți-am spus că are și părul rolul lui, așa că n-o mai chelii radical decât pentru pedofili) deci pentru bărbat primul semn sigur de iubire este când face din defecte calități... Iar femeia cea mai frumoasă este dimineața la sculare, atunci ești mândru de femeia ta, și crede- mă, e cel mai intim, cald, profund dependent sentiment... mai puternic decât fututul și ejaculatul, când deschizi ochii și o vezi lângă tine, instantaneu ți se umple sufletul și automat zâmbești.... Și-ti vine așa, prozaic, s-o iei de la început, pe ne-pișate...
Și tu, o TU...!!!! crudo ce ești, pregătești un decor întreg, începând cu cabina de machiaj și terminând cu ultimul cui de șiță bătut in lemnul scenei....pentru un sărut ?!?
Mai știi, poate merită! Ha, ha, ha
Mulțumesc, ca de obicei, mă lauzi (sau mă critici?) mai mult decât merit...
Ștergere